Pornim de la ideea ca toti suntem masini de vorbit.  Pe de-o parte. Iar pe de alta parte, toti avem idei. Cum spunem ce idei avem este la fel de important cu ce spunem, cu ideea in sine. Uneori este chiar mai relevant Cum-ul decat Ce-ul. Pentru ca, mai degraba, il credem pe Cum decat pe Ce. 

 

CUM-ul este format din:  1. Volumul și tonalitatea vocii, ritmul și intonaţia vorbirii construiesc sau, dimpotriva, distrug mesajul, ideea pe care vrem sa o transmitem.

 

Iti propunem sa tratezi cuvintele ca pe niste jucarii: joaca-te cu ele. Iti aratam cum. 

 

 Nu vorbesti doar cu gura ci cu corpul. Corpul nostru este un instrument. 2. Atitudinea, postura, miscarile, gesturile adauga adevar/sustin sau nu. Punem energie in miscari care sa aiba un scop. 

 

 „ Chiar asa gȃndește??”  și „Ce-a vrut să zică, de fapt?”.  Corpul și vorbirea celorlalti ne ajută să răspundem la aceste întrebări.  Mereu adaptabile la intentie, la gand si la context – unelte de folosit pentru a arata, sublinia sau ascunde intelesuri.

 

Verificam tot prin expercitii intr-un atelier de comunicare non verbala:  abilitati verbale in combinatie cu miscari si gesturi functionale, expresii faciale, modulari ale vocii. 

 

Daca ai ceva de zis inseamna ca mesajul tau conteaza  - cel putin pentru tine, pentru inceput. Ai de grija de prezentare, in acest caz. Poti sa incepi prin a pretinde ca esti tu cel care prezinta. V-am incurcat, nu-i asa? :) Ne descurcam in atelier!